Ofilirea bacteriană a tomatelor – Clavibacter michiganensis

Ofilirea bacteriană a tomatelor – Cancerul bacterian al tomatelor

În acest articol, prezentăm simptomatologia ofilirii bacteriene a tomatelor, factorii care favorizează apariția și evoluția bolii, precum și măsurile de prevenire și combatere a acesteia. Vom analiza simptomele caracteristice, sursele de infecție și cele mai eficiente soluții pentru protejarea culturilor.

 

Ofilirea bacteriană a tomatelor, cunoscută și sub denumirea de „cancerul bacterian al tomatelor”, este o boală foarte păgubitoare care afectează plantele de tomate atât în spațiile protejate (solarii) cât și în câmp. Aceasta este provocată de bacteria Clavibacter michiganensis subsp. michiganensis și poate duce la pierderi semnificative de recolte dacă nu este gestionată corespunzător. În acest articol, vom explora simptomele caracteristice ale bolii, factorii care favorizează apariția și evoluția acesteia, precum și măsurile de prevenire și combatere eficiente.

Simptomatologia bolii (caracteristici pentru diagnosticarea bolii)

Manifestările bolii la partea aeriană a plantelor

Ofilirea bacteriană a tomatelor se manifestă printr-o serie de simptome complexe, ce afectează partea aeriană a plantelor. Sistemul radicular, de obicei, nu prezintă simptome caracteristice. Printre cele mai comune manifestări ale bolii se numără:

• Ofilirea plantelor: Acesta este simptomul cel mai frecvent observat, în special în perioada înfloritului. Ofilirea apare mai întâi la frunzele de la baza plantelor, când acestea încep să se răsucească și să se curbeze într-o direcție, cu concavitatea spre foliolele ofilite. Acest proces se dezvoltă rapid, iar întreaga plantă poate deveni ofilită într-un timp scurt.

• Ulcerări („cancere”): La nivelul tulpinilor și petiolului, apar răni deschise sau ulcerări, care permit bacteriei să exudeze și să se răspândească în cultură.

• Petele „ochi de pasăre” pe fructe: Pe fructele de tomate, atacul se manifestă prin pete albe, care ulterior devin maro, de formă lenticulară. Aceste pete sunt caracteristice și reprezintă semnul unei infecții bacteriene.

• Deformarea fructelor și avortarea florilor: În cazul infecțiilor sistemice, florile avortează, iar fructele care rămân sunt mici, deformate și se coc prematur, având o culoare galbenă sau brună.

Simptomele vasculare

Ofilirea este asociată cu o necroză a vaselor conducătoare, care se manifestă prin îngălbenirea acestora. Aceste vase se brunifică și se macerează, afectând alimentarea plantelor cu apă și nutrienți. Secționarea tulpinii în zona afectată poate dezvălui aceste modificări la nivelul vaselor conducătoare, un semn clar al prezenței bacteriei.

Factori care favorizează apariția și evoluția bolii

Surse de infecție și căi de transmitere

Bacteria Clavibacter michiganensis se poate transmite prin semințe, sol sau prin lucrările de întreținere, precum copilitul, defoliatul și chiar prin tratamentele cu insecticide. Acesta este un factor important, deoarece bacteriile se pot vehicula ușor între zonele infectate și cele neafectate ale culturii.

• Semințele sunt o sursă primară de infecție. Dacă semințele nu sunt tratate corespunzător, acestea pot purta bacteria în cultura următoare.

• Solul joacă un rol important în răspândirea bacteriei, mai ales în locurile unde se practică monocultura pentru perioade lungi de timp. De asemenea, bacteriile pot ierna în sol pe plantele infectate sau resturile vegetale.

Factori favorizanți

• Temperatura: Ofilirea bacteriană se dezvoltă rapid atunci când temperatura solului depășește 20ºC, mai ales în perioada de înflorire a plantelor de tomate. În această perioadă, plantele devin mai susceptibile la atacul bacterian.

• Precipitațiile și vântul: Aceste condiții meteorologice contribuie la vehicularea bacteriei în cultură, accelerând astfel răspândirea bolii.

• Fertilizarea cu azot: Fertilizările excesive cu azot, fără o analiză prealabilă a solului, pot favoriza creșteri vegetative abundente, care pot face plantele mai vulnerabile la infecții, inclusiv la ofilirea bacteriană.

Măsuri de prevenire și combatere

Prevenirea și combaterea ofilirii bacteriene la tomate sunt extrem de dificile și necesită o abordare integrată, care include măsuri preventive și tratamente specifice.

Măsuri preventive

1. Dezinfecția solului: În solariile unde se practică monocultura de mult timp, este recomandată dezinfecția solului cu produse pe bază de Metam sodiu (500 litri/ha) pentru a combate patogenii de sol, inclusiv bacteria Clavibacter michiganensis.

2. Tratamentul semințelor: Semănarea semințelor infectate poate duce la răspândirea bolii. Se recomandă dezinfecția semințelor prin metode termice sau chimice. Metoda de dezinfectare termică a semințelor presupune expunerea acestora la apă caldă la 53ºC timp de o oră, iar metoda chimică presupune utilizarea unor soluții speciale pentru tratarea semințelor.

3. Aerisirea adecvată a serelor: O bună aerisire a serelor este esențială pentru a preveni acumularea de umiditate și pentru a limita condițiile favorabile dezvoltării bacteriei. De asemenea, se recomandă prevenirea condensului pe frunze, deoarece acest lucru poate contribui la dezvoltarea bolii.

4. Fertilizări echilibrate: Este important ca fertilizările să fie echilibrate, cu îngrășăminte pe bază de azot, pentru a nu stimula o creștere vegetativă excesivă, care poate face plantele mai vulnerabile la atacul bacterian.

Tratamente chimice și ecologice

1. Tratamente foliare cu produse cuprice: Se pot aplica tratamente cu produse pe bază de Hidroxid de cupru sau Sulfat de cupru pentru a limita infecțiile locale și răspândirea bacteriei pe frunze și tulpini.

2. Tratamente cu produse ecologice: Pentru un control mai sustenabil al bolii, se pot aplica produse ecologice precum Copfort (0,15%-0,30%) sau Garex B (0,1%), care ajută la întărirea plantelor și inhibă dezvoltarea bacteriei.

3. Tratamente foliare combinate: Se recomandă utilizarea unui amestec de produse chimice și ecologice, cum ar fi Fighter Phos 0,3% + Microfort 0,3%, alternând cu Copfort 0,2%-0,3% și Garex B 0,1%, pentru a asigura un control eficient al bolii la intervale de 5-7 zile.

Măsuri suplimentare

• Îndepărtarea plantelor infectate: Dacă sunt identificate plante cu simptome de ofilire, este important să fie îndepărtate din cultură pentru a preveni răspândirea bacteriei către plantele sănătoase.

• Controlul lucrărilor în verde: Lucrarea de copilit și defoliat trebuie să fie întârziată până când plantele sunt complet stabilizate, iar orice plantă suspectă trebuie monitorizată îndeaproape.

Concluzie

Ofilirea bacteriană a tomatelor este o boală devastatoare care necesită o abordare riguroasă de prevenire și combatere. Prin implementarea măsurilor de prevenire, dezinfecția corespunzătoare a solului și semințelor, aplicarea tratamentelor chimice și ecologice și controlul rigurios al lucrărilor în verde, fermierii pot reduce semnificativ riscul de infectare și pot proteja recoltele de tomate.